câteodată stau și mă gândesc dacă fac ceea ce îmi place, dacă viața de zi cu zi e trăită la maximum și iau ce e mai frumos din ea... tind să cred că răspunsul este nu, un "nu" categoric, răspicat și, de ce nu, sincer. de ce? ce mă împiedică să fac ceea ce îmi place? ce mă împiedică să mă duc într-un câmp cu flori și să mă așez la umbra unui copac și să încerc să ascult natura? ce mă împiedică să fac ca fiecare zi să devină minunată? ce mă împiedică, ce mă ține angrenată ... ar trebui să ascult sfatul părinților: să faci ceea ce dorești că noi te vom susține necondiționat (sfat primit când am dat admitere la liceu) și nu numai sfatul lor și pe cel al lui Confucius: Alege să faci ceea ce îţi place şi nu va trebui să munceşti nici măcar o singură zi.