câteodată stau și mă gândesc dacă fac ceea ce îmi place, dacă viața de zi cu zi e trăită la maximum și iau ce e mai frumos din ea... tind să cred că răspunsul este nu, un "nu" categoric, răspicat și, de ce nu, sincer. de ce? ce mă împiedică să fac ceea ce îmi place? ce mă împiedică să mă duc într-un câmp cu flori și să mă așez la umbra unui copac și să încerc să ascult natura? ce mă împiedică să fac ca fiecare zi să devină minunată? ce mă împiedică, ce mă ține angrenată ... ar trebui să ascult sfatul părinților: să faci ceea ce dorești că noi te vom susține necondiționat (sfat primit când am dat admitere la liceu) și nu numai sfatul lor și pe cel al lui Confucius: Alege să faci ceea ce îţi place şi nu va trebui să munceşti nici măcar o singură zi.
Am vrut ca acest blog să fie altceva... să fie despre ce pot face două mâine și cum poți să te redescoperi cu ajutorul lucrurilor mărunte din viață în liniștea casei. Am vrut...dar totul a luat o întorsătură. Când am început acest blog nu știam că El o să vină tip-til în viața noastră. Totul e magic acum, e diferit, e vesel, e și trist. Am învățat împreună să ne bucurăm de lucruri mărunte pe care, noi oamenii mai mari nu le mai dăm importanță. Am realizat că viața mea a fost goală până acum și că ce făceam parcă nu avea nicio importanță. Sunt momente când El este în vacanță la bunici ți eu îl caut prin casă că nu-i aud vocea strigându-mă mam, sunt momente când soțul mă întreabă ce face El ?, sunt momente când la magazin ne întrebăm azi nu mai negociem nimic dacă da sau nu cumpărăm bomboane. Nu pot spune că totul e minunat, numai zâmbet și voioșie, avem și supărări, și tristeți și nereușite și răceli, tuse și alte mici neplăceri ale copilăriei, dar sunt pentru a ne dez
Comentarii
Trimiteți un comentariu