O POVESTE.... | Era un decembrie frumos (atât cât îmi amintesc, pentru că preferam să am brațele pline de bebe și nimic nu se mai compara cu magia pe care o trăiam în fiecare zi). A început acum aproape 6 ani, când El avea 10 luni. Într-un weekend mergem la un târg micuț cu atmosferă de Crăciun. La acel târg și o prietenă bună avea un stand unde așteptau cuminți podoabele pentru brad pentru a înfrumuseța casa cuiva. Am admirat dedicația, pasiunea și implicarea pentru a aduce zâmbetul fiecăruia dintre noi. În acele ornamente se vedea toată dragostea pentru frumos, se vedea gingășia și bucuria unei sărbători pline de mister și bunătate. Când întrebarea, de a putea să stăm la stand pentru a se delecta cu atmosfera târgului, a apărut, odată cu ea s-a ivit o năstrușnică idee: aceea de cumpăra și eu. Buzunarele ne-au lăsat să luăm un singur obiect (financiarul nu a fost prea prietenos cu noi în acea perioadă. nu vă gândiți că era scump, era o sumă modică, dar...). Zis și făcut, alegerea fiind făcută de El. Când s-au întors a fost bucuroasă că un ornament și-a găsit locul (nu vânduse multe), dar împricinatul stătea frumos ascuns în buzunar așteptând să ne împodobească bradul. Este o poveste simplă, dar una frumoasă cum un brăduleț își găsește locul fiind alături în fiecare an de familia care i-a oferit de fiecare dată un loc frumos. Nu știu dacă va afla vreodată povestea adevărată; o va afla când va vedea brăduțul. Sărbători pline de magie, bunătate și vă las să admirați brăduțul plin de poveste! |
---|---|
Am vrut ca acest blog să fie altceva... să fie despre ce pot face două mâine și cum poți să te redescoperi cu ajutorul lucrurilor mărunte din viață în liniștea casei. Am vrut...dar totul a luat o întorsătură. Când am început acest blog nu știam că El o să vină tip-til în viața noastră. Totul e magic acum, e diferit, e vesel, e și trist. Am învățat împreună să ne bucurăm de lucruri mărunte pe care, noi oamenii mai mari nu le mai dăm importanță. Am realizat că viața mea a fost goală până acum și că ce făceam parcă nu avea nicio importanță. Sunt momente când El este în vacanță la bunici ți eu îl caut prin casă că nu-i aud vocea strigându-mă mam, sunt momente când soțul mă întreabă ce face El ?, sunt momente când la magazin ne întrebăm azi nu mai negociem nimic dacă da sau nu cumpărăm bomboane. Nu pot spune că totul e minunat, numai zâmbet și voioșie, avem și supărări, și tristeți și nereușite și răceli, tuse și alte mici neplăceri ale copilăriei, dar sunt pentru a ne dez
Comentarii
Trimiteți un comentariu