Se aproprie o întâlnire mult așteptată: Gruia va aduce cu sine emoții, bucurii, speranță, lacrimi și... marea călătorie va începe. Printre rânduri de poveste, printre telefoane și multe altele, iese de sub acul magic al mașinii de cusut câte o bucată de țesătură de forma dreptunghiulară, menită să-i îndulcească șederea alături de familia pe care și-a ales-o. Nu știu dacă va fi pe placul lui o lenjerie cu imagini din desene animate, o lenjerie care, sper eu, ca-l va purta în lumea mirifica a viselor pline de magie.
Totul a început cu dimineața zilei de 14 iunie când, deodată, mă trezesc și mă gândesc la visul pe care tocmai l-am avut: se făcea că cineva îmi spunea "ești însărcinată"; vis care m-a aruncat în lumea întunecată a gândurilor multe. Zilele treceau și nimic deosebit nu se întâmpla și parcă tot mai mult amânam vizita la medic de teamă să nu-mi ia nimeni speranța... Într-o zi, printre mormanele de acte de la muncă (aflată într-un birou unde se lucrează la foc continuu), ceva s-a întâmplat: "mulțumesc, Y" și o doamnă de suflet spune: "nu așa; spune, te rog, mulțumesc, mami". În momentul respectiv toată lumea: "Y, ai ceva să ne spui?" și eu cu o mare mirare: "Știți ceva ce eu nu știu? Ce bine ar fi!"
Ziua de 4 iulie a fost magică: vestea că am să devin mamă m-a aruncat într-o lume minunată, magica unde nimeni nu te poate atinge cu răutățile (și în acel interval chiar au fost multe răutăți din partea unei persoane de la care nu m-am așteptat...). Eram, parcă vrăjită, nu realizam pe unde merg și nu știam cum să-i dau vestea cea mare lui A (soțul meu). Mergeam și mă gândeam la mica viață care își făcea încet, încet simțită intrarea într-o aventură ce se numește viață: această intrare a fost foarte lină și nu a dorit să știm de pasul lui lin până la două luni... Apoi totul a fost, parcă, un balansoar de bucurii și tristeți (răutățile au continuat...nu știu de ce: nu-i luam nimănui nicio bucurie, nu furam de la nimeni nimic).
Au fost mici emoții pe parcursul acestui drum (nu tocmai lin), drum care ajunge la final, final presărat cu multe emoții și nerăbdare...nerăbdare de a ține în brațe o mică viață de care ești responsabilă; o mică viață care o schimbă pe a ta total și care este mult așteptată.
|
.jpg) .jpg) |
|---|---|
Am vrut ca acest blog să fie altceva... să fie despre ce pot face două mâine și cum poți să te redescoperi cu ajutorul lucrurilor mărunte din viață în liniștea casei. Am vrut...dar totul a luat o întorsătură. Când am început acest blog nu știam că El o să vină tip-til în viața noastră. Totul e magic acum, e diferit, e vesel, e și trist. Am învățat împreună să ne bucurăm de lucruri mărunte pe care, noi oamenii mai mari nu le mai dăm importanță. Am realizat că viața mea a fost goală până acum și că ce făceam parcă nu avea nicio importanță. Sunt momente când El este în vacanță la bunici ți eu îl caut prin casă că nu-i aud vocea strigându-mă mam, sunt momente când soțul mă întreabă ce face El ?, sunt momente când la magazin ne întrebăm azi nu mai negociem nimic dacă da sau nu cumpărăm bomboane. Nu pot spune că totul e minunat, numai zâmbet și voioșie, avem și supărări, și tristeți și nereușite și răceli, tuse și alte mici neplăceri ale copilăriei, dar sunt pentru a ne dez
Eu acum am vazut blogul tau :) Foarte frumos articolul !!
RăspundețiȘtergere