3 ani... trei ani... au trecut ca prin vis; trei ani...nici nu știu cum se face că au zburat...poate au fost un vis, poate au fost o poveste, poate au fost o întâmplare, poate au fost ce au fost, dar nu-i pot compara cu nimic. Nici nu am cum să-i compar cu ceva pentru că nu sunt de comparat. E ceva ce nu pot descrie în cuvinte; pot spune că e magie, pot spune că e un basm plin de farmec și mister. |
Am vrut ca acest blog să fie altceva... să fie despre ce pot face două mâine și cum poți să te redescoperi cu ajutorul lucrurilor mărunte din viață în liniștea casei. Am vrut...dar totul a luat o întorsătură. Când am început acest blog nu știam că El o să vină tip-til în viața noastră. Totul e magic acum, e diferit, e vesel, e și trist. Am învățat împreună să ne bucurăm de lucruri mărunte pe care, noi oamenii mai mari nu le mai dăm importanță. Am realizat că viața mea a fost goală până acum și că ce făceam parcă nu avea nicio importanță. Sunt momente când El este în vacanță la bunici ți eu îl caut prin casă că nu-i aud vocea strigându-mă mam, sunt momente când soțul mă întreabă ce face El ?, sunt momente când la magazin ne întrebăm azi nu mai negociem nimic dacă da sau nu cumpărăm bomboane. Nu pot spune că totul e minunat, numai zâmbet și voioșie, avem și supărări, și tristeți și nereușite și răceli, tuse și alte mici neplăceri ale copilăriei, dar sunt pentru a ne dez
Comentarii
Trimiteți un comentariu