Treceți la conținutul principal
wow... nu am mai scris demult, demult înseamnă demult...am și uitat de acest blog...

făcând curat printre emailuri (notificare cum că al meu cont este plin și trebuie să clean the space am început să șterg diverse mesaje și dau peste acest email cu contul de la blog. e un semn de a mă reîntoarce la ceea ce făceam - a trecut destul de mult timp, un semn că trebuie să mai acord și puțin timp pentru mine, un semn că timpul trece foarte repede și nu mai putem să-l primim înapoi, un semn că e bine să ne mai detașăm de tot ce nu ne place.
pe curând!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Altceva

Am vrut ca acest blog să fie altceva... să fie despre ce pot face două mâine și cum poți să te redescoperi cu ajutorul lucrurilor mărunte din viață în liniștea casei. Am vrut...dar totul a luat o întorsătură. Când am început acest blog nu știam că  El   o să vină tip-til în viața noastră. Totul e magic acum, e diferit, e vesel, e și trist. Am învățat împreună să ne bucurăm de lucruri mărunte pe care, noi oamenii mai mari nu le mai dăm importanță. Am realizat că viața mea a fost goală până acum și că ce făceam parcă nu avea nicio importanță. Sunt momente când  El   este în vacanță la bunici ți eu îl caut prin casă că nu-i aud vocea strigându-mă   mam,  sunt momente când soțul mă întreabă  ce face  El ?, sunt momente când la magazin ne întrebăm  azi nu mai negociem nimic dacă da sau nu cumpărăm bomboane.  Nu pot spune că totul e minunat, numai zâmbet și voioșie, avem și supărări, și tristeți și nereușite și răceli, tuse și alte mici neplăceri ale copilăriei, dar sunt pentru a ne dez
O POVESTE.. .. Era un decembrie frumos (atât cât îmi amintesc, pentru că preferam să am brațele pline de bebe și nimic nu se mai compara cu magia pe care o trăiam în fiecare zi). A început acum aproape 6 ani, când El avea 10 luni. Într-un weekend mergem la un târg micuț cu atmosferă de Crăciun. La acel târg și o prietenă bună avea un stand unde așteptau cuminți podoabele pentru brad pentru a înfrumuseța casa cuiva. Am admirat dedicația, pasiunea și implicarea pentru a aduce zâmbetul fiecăruia dintre noi. În acele ornamente se vedea toată dragostea pentru frumos, se vedea gingășia și bucuria unei sărbători pline de mister și bunătate. Când întrebarea, de a putea să stăm la stand pentru a se delecta cu atmosfera târgului, a apărut, odată cu ea s-a ivit o năstrușnică idee: aceea de cumpăra și eu. Buzunarele ne-au lăsat să luăm un singur obiect (financiarul nu a fost prea prietenos cu noi în acea perioadă. nu vă gândiți că era scump, era o sumă modică, dar...). Zis și făcut, aleger

Și aventura continuă...

Credea m ca totul se va desfașura normal, bineînțeles  normal  din punctul meu de vedere. Și chiar aventura continuă, continuă cu fiecare pas al lui, continuă cu fiecare zâmbet și fiecare pasiune de a face ceva: dorința de a vedea ce se întâmplă dacă telefonul face "baie" în vasul de toaletă, dacă tableta mai funcționează după ce face cunoștință, de câteva ori, cu pardoseala, dacă mai poți folosi laptop-ul după ce-i scoate tastele sau dacă TV-ul mai "stă în picioare" după ce a fost escaladat.  Fiecare zi nu e la fel cu ceea care a fost și nu va fi la fel cu cea care va veni. După o perioadă, oarecum liniștită, se plimba prin casă liniștit și când, deodată, observă cheile de la casă și mașină pe comodă (chei lăsate de tatăl lui după ce a încuiat ușa de la intrare ca să nu "evadeze" domnul) și, într-o fracțiune de secundă le ia și fuge spre bucătărie (geamul fiind larg deschis: locul de relaxare al tatălui la un fum). Nici nu apuc bine să-l pr